duminică, 12 decembrie 2010

inca un lucru

sa nu uit.

O chestie la care chiar mi-ar folosi dumnezeu: cand mi se intampla lucruri faine la care nu prea am contributie simt nevoia sa multumesc cuiva. Da', cum stim ca nu exista cineva care planifica treburile astea, cui multumesti?

Adica, hâc, io cui zic mersi?

Seara de iarna

Asta seara am vazut un film fain in care am vazut ca intr-o sala de cinema erau cativa oameni doar. Si noi eram printre cei putini din sala care se uitau la film.

Viata e ca filmu!

p.s. Filmul se numeste Iluzionistul (francez, animatie)